Cimitirul – despre folosul spiritual-misionar al acestuia

Cimitirul este locul de unde noi, cei care traim pe pamant, putem sa ne aratam iubirea pentru cei adormiti, prin grija aratata trupului si prin pastrarea memoriei acestora intru nadejdea invierii.

Cei adormiti nu sunt uitati, ci ei sunt pomeniti la fiecare Sfanta Liturghie; sambata, indeosebi, se savarsesc parastase, de multe ori insotite de Sfanta Liturghie, prin care Dumnezeu este rugat sa le daruiasca celor plecati dincolo fericirea cea vesnica.

Este dovada dragostei care nu-i uita pe cei care nu mai sunt si care este mai puternica decat moartea. Dragostea trece dincolo chiar de pragul mormantului. Dragostea strapunge vesnicia!

Pe de alta parte, invatam smerenia, caci cei raposati nu au nici un pic de mandrie sau orgoliu. Niciunul nu va zice celuilalt: ”vezi ce cruce scumpa si frumoasa am eu la capatai sau ce cavou mare si elegant am”?

Acolo nimeni nu se cearta pe intaietate, nimeni nu are de platit vreo polita cuiva. Chiar daca in viata unii au fost extrem de bogati, iar altii foarte saraci, pe toti aceeasi tarana ii acopera, asteptand chemarea la inviere.

La slujba Inmormantarii se spune: „Cu sfintii odihneste Hristoase sufletul adormitului robului Tau”. Asadar crestinii nu mai mor, ci sunt adormiti doar cu trupul, nu cu sufletul, asa cum spunem si despre Domnul nostru Iisus Hristos. „Cu trupul adormind ca un muritor.”

De aceea locul unde sunt inmormantate trupurile crestinilor se numeste cimitir, deoarece cimitirul, din limba greaca, inseamna dormitor.

Celor veniti pentru un cuvant duhovnicesc, parintele Cleopa Ilie le spunea adesea: „Cimitirul este facultatea facultatilor si scoala scolilor.” El urma cu mare credinta un indemn al Sfantului Ioan Gura de Aur: „Mergi in cimitire, o frate, ca acolo este scoala cea mai inalta a sufletelor care ne vorbeste despre Dumnezeu.”

Cimitirul – loc al multor minuni ziditoare de suflet

Dar ce foloase duhovnicesti au cimitirele in viata noastra? In primul rand, sunt loc al multor minuni ziditoare de suflet.

Un exemplu este este minunea pe care Sfantul Spiridon a savarsit-o la mormantul fiicei sale Irina, acolo unde aceasta fusese de curand ingropata:

„Apoi, savarsindu-se acel mare sobor al Sfintilor Parinti si fiind biruit si lepadat Arie si fiecare intorcandu-se intr-ale sale, s-a intors si Sfantul Spiridon la casa sa. In acea vreme a murit Irina, fiica lui, care inflorise cu tineretile si vremea vietii sale si-o petrecuse in feciorie curata, incat era vrednica de camara cea cereasca.

Atunci a venit la sfantul o femeie plangand si spunand ca a dat fiicei lui, Irina, un odor de aur spre pastrare; dar de vreme ce ea a murit, a ramas odorul ascuns, nestiut de nimeni.

Sfantul Spiridon, cautand pretutindeni prin casa sa odorul, cel ascuns nu l-a aflat; apoi, vazand lacrimile si tanguirea femeii si fiindu-i mila de ea, a mers la mormantul fiicei sale, impreuna cu casnicii sai, si a strigat catre cea moarta, precum odinioara Hristos lui Lazar, zicandu-i: «Fiica, Irino, unde este odorul cel de aur care ti s-a incredintat spre pastrare?»

Iar ea, ca dintr-un somn lung desteptanduse, a raspuns: «In cutare loc al casei (spunand numele locului) l-am ascuns pe el». Si iarasi a zis catre dansa sfantul: «Dormi de acum, fiica mea, pana cand te va destepta pe tine Domnul tuturor, la invierea cea de obste».

Atunci s-au cuprins de frica toti cei ce erau acolo, minunanduse si inspaimantanduse de acea minune preaslavita, iar sfantul, afland odorul in locul cel spus, l-a dat acelei femei”.

Cimitirul este si un loc de mangaiere si luminare pentru credinciosi, care merg la mormintele sfintilor si ale oamenilor duhovnicesti spre a primi ajutor in viata lor.

Astfel avem pelerinaje la mormintele sfintilor, dar si la mormintele oamenilor duhovnicesti, precum parintii Arsenie Boca, Ilie Cleopa, Paisie Olaru, Iustin Parvu, Paisie Aghioritul si multi altii.

Dar nu numai la mormintele sfintilor merg credinciosii, ci si la mormintele stramosilor lor, unde fac curatenie, se roaga si stabilesc o comuniune mai adanca cu cei adormiti.

Exista insa si o practica gresita, prin care li se spune credinciosilor ca cei ai familiei nu este bine sa mearga la mormantul celui adormit timp de sase saptamani de la deces.

Acest lucru este gresit. Este bine sa mergem cat mai des la mormant in aceasta perioada pentru a ne usura sufleteste, a ne lumina, a simti prezenta vie a celor adormiti.

Un loc al nadejdii invierii

Un alt folos duhovnicesc este faptul ca cimitirul inspira multa liniste, iar gandul la moarte starpeste mandria, rautatea si miscarile cele rele ale inimii. In cimitir, omul se simte mai viu ca oricand.

Cimitirele ajung astfel singurele marturii ale certitudinii mortii, ale unei vieti vesnice, ale unei invieri si ale unei judecati absolute.

Indemnul de a cugeta la moarte il gasim si in Sfanta Scriptura, unde citim: „In tot ce faci, adu-ti aminte de sfarsitul tau si nu vei pacatui niciodata” (Intelepciunea lui Sirah 7, 38). Cugetarea la moarte, vazuta ca o stare de sanatate sufleteasca, este una dintre indeletnicirile de capatai ale tuturor traitorilor in Hristos.

Moartea este un martor al Adevarului si un predicator ce nu cauta la fata omului. Moartea isi rosteste predica despre conditia cazuta a omului si despre viata vesnica netinand seama de nimic si de nimeni, nici de bogat, nici de sarac, nici de imparat, nici de viteaz, nici de batran, nici de copil. Moartea predica intr-o limba universala.

Cimitirul mai este si un loc de castigare a umilintei, plansului, lacrimilor:„Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia” (Matei 5, 4).

Se spune ca „un frate l-a intrebat pe Sfantul Pimen cel Mare: «ce voi face?» I-a zis lui batranul: «Avraam, cand a intrat in pamantul fagaduintei, mormant si-a cumparat lui si, prin mormant, a mostenit pamantul». Zis-a fratele: «Ce este mormantul?» I-a zis lui batranul: «Locul plangerii si al tanguirii»”

E asa de important plansul, incat Patericul Egiptean concluzioneaza: „e mare lucru sa inviezi morti, e mare lucru sa scoti demoni, dar mai mare lucru este sa-ti plangi pacatele”.

Iar nu in ultimul rand, cimitirul este un loc al nadejdii invierii, al trecerii de la moarte la viata: „Eu sunt invierea si viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine nu va muri in veac” (Ioan 11, 25-26).

Fiecare mormant, care a avut in el generatii dupa generatii, respira taina aceasta a nadejdii ca moartea poate fi invinsa.

Astfel, cimitirul, alaturi de biserica, constituie averea unei parohii, iar credinciosii trebuie ajutati sa le aprecieze si sa se foloseasca de astfel de comori duhovnicesti, care respira vesnicia fericita intru Hristos.

Urmariti acest site parohiastefanesti.ro si considerati-l ca o scara spre mantuirea sufletului si spre cunoasterea Adevarului intrupat care ne-a iubit atat de mult incat S-a smerit si S-a jertfit ca un miel pentru a ne readuce langa Sfanta Treime!

By Alina Liliana Florescu

DONATII
PAROHIA STEFANESTI
RO55RZBR0000060012227708
Valuta: Lei
Nume banca: Raiffeisen Bank
Cod Swift: RZBRROBU