
Parintele paroh
Parintele paroh Laurentiu Catalin Florescu slujeste cu ravna la Parohia Stefanesti, Protopopiatul Lehliu, Episcopia Sloboziei si Calarasilor, de peste 24 de ani.
S-a nascut in ziua de 28 ianuarie 1977, in orasul Lehliu-Gara, judetul Calarasi. A absolvit clasele I-IV in localitatea Plevna (1983-1987), unde a crescut, apoi clasele V-VIII in localitatea vecina, Radu-Voda (1987-1991).
A fost admis in luna iulie 1991 la Liceul Teoretic ”Alexandru Odobescu” din orasul Lehliu-Gara, profilul Informatica si a absolvit, obtinand diploma de Bacalaureat in anul 1995. In acelasi an, parintele Laurentiu a fost admis la Facultatea de Teologie Ortodoxa ”Justinian Patriarhul” din Bucuresti, pe care a absolvit-o cu diploma de Licenta, in anul 1999.
A fost hirotonit preot pe seama Parohiei Stefanesti, Protopopiatul Lehliu, Episcopia Sloboziei si Calarasilor, de catre Inaltpreasfintitul Nifon, la data de 10 octombrie 1999. A urmat si absolvit ulterior cursurile de Definitivat in preotie (2002) si Gradul al II-lea (2006).
In toamna anului 2022 a urmat si a absolvit cursurile pentru obtinerea Gradului I cu lucrarea „”Slujba inmormantarii potrivit cultului ortodox. Raportarea la invatatura ortodoxa despre moarte. Datini, obiceiuri si practici neliturgice legate de cultul mortilor la romani”.
Parintele paroh – un om al tuturor
Parintele paroh Laurentiu Catalin Florescu si-a depus si isi depune permanent tot efortul in slujba comunitatii unde a fost primit cu multa dragoste. Are grija atat de sufletele credinciosilor, cat si de biserica satului Stefanesti.
Dupa operatiuni ample de renovare si de repictare, in stilul fresco, a sfintei biserici, lacasul de cult a fost tarnosit si sfintit de catre Preasfintitul Parinte Vincentiu, Episcop al Sloboziei si Calarasilor, in luna iunie 2015. Ca o incununare a eforturilor depuse, parintele paroh a primit distinctiile de sachelar si ulterior de iconom stavrofor.

De aceea este apreciat de credinciosi datorita activitatii pastoral-misionare pe care o desfasoara, dovedind un frumos comportament crestinesc si preotesc.
De asemenea, a dezvoltat in cadrul parohiei mai multe activitati de asistenta sociala. Astfel:
- a efectuat colecte de strangere de ajutoare pentru sinistratii de inundatii sau pentru cei inzapeziti, atunci cand a fost cazul;
- a identificat familiile cu probleme de ordin material si apoi a cerut sprijinul credinciosilor pentru a le ajuta;
- a organizat cu ajutorul copiilor din parohie diverse serbari de sfarsit de an sau cu ocazia sarbatorilor;
- a implementat programele “Hristos impărtasit copiilor” si ”Alege scoala”;
- in luna martie 2022 a efectuat o colecta pentru sprijinirea refugiatilor din Ucraina, iar in luna februarie 2023 a organizat, de asemenea, o colecta pentru sprijinirea victimelor cutremurului din Turcia si Siria.

Planuri de viitor
In prezent are in plan edificarea unei capele mortuare in partea de nord-vest a curtii bisericii parohiale, pentru care s-a obtinut binecuvantarea din partea Preasfintitului Parinte Vincentiu, Episcopul Sloboziei si Calarasilor.
De asemenea colaboreaza cu Institutul National al Patrimoniului in legatura cu mai multe cruci din piatra foarte vechi apartinand cimitirului, care urmeaza a fi evaluate in vederea conservarii.
Parintele este casatorit cu Alina Liliana Florescu, absolventa a Facultatii de Teologie Ortodoxa ”Justinian Patriarhul” din Bucuresti, pe care a absolvit-o cu diploma de Licenta, in anul 2001. Impreuna au doi copii minunati, Maria-Cristiana si Alexandru-Teodor.
„In fiecare parohie este un om care este al tuturor; este chemat ca martor, ca sfatuitor ori ca reprezentant in toate actele cele mai solemne ale vietii, care ia pe om de la sanul mamei sale si nu-l lasa decat la mormant, care binecuvinteaza ori sfinteste leaganul, nunta, patul mortii si sicriul.
Un om pe care copilasii se obisnuiesc a-l iubi, a-l venera si a se teme fireste de el; pe care chiar necunoscutii il numesc parinte; la picioarele caruia crestinii merg si depun marturisirile lor cele mai tainice; un om care prin starea lui este mangaietorul tuturor nenorocirilor sufletelor si ale trupurilor.
Un mijlocitor obligat intre bogatie si saracie, care vede pe cel sarac si pe cel bogat batand la usa sa, rand pe rand; cel bogat pentru a-i lasa milostenia in ascuns, cel sarac pentru a o primi fara a se rusina, care nefiind de nicio treapta sociala, tine deopotriva la toate clasele: la clasele de jos prin modestia si simplitatea vietii; la clasele inalte prin educatia, stiinta si inaltimea sentimentelor, ce inspira si recomanda o religie a iubirii de oameni.
Un om, in fine, care stie toate, care are dreptul de a spune toate si al carui cuvant cade de sus asupra inteligentelor si asupra inimilor cu autoritatea unei misiuni dumnezeiesti. Acest om este preotul.” (Alphonse de Lamartine)