Pregatirea omenirii pentru primirea lui Hristos

Intrucat toata creatia avea nevoie de Dumnezeu, de Hristos, si intrucat toata creatia suferea prin caderea omului, e vorba de o asteptare mesianica a tuturor oamenilor si a creatiei intregi.

Acestei asteptari, Dumnezeu i-a raspuns printr-o vasta opera de pregatire a omenirii in vederea primirii lui Hristos.

Primirea lui Hristos de catre oameni si restaurarea comuniunii intre Dumnezeu si acestia era conditia restaurarii intregii creatii : “Dumnezeu, Mantuitorul nostru… voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina”(I Timotei 2,3-4).

Pregatirea neamului omenesc pentru mantuire, sau netezirea drumului spre mantuire s-a facut pe linie dubla, in lumea pagana si in poporul ales, la iudei.

Aceasta pregatire a durat mii de ani, ea incepand inca din momentul in care Dumnezeu a pronuntat pedeapsa protoparintilor nostri, caci atunci El le-a dat si nadejdea mangaietoare despre venirea Mantuitorului.

Aceasta este cea dintai veste buna (Protoevanghelia) pe care Dumnezeu o da protoparintilor cu privire la Cel care va zdrobi capul sarpelui prin care a venit raul in lume (Facere 3,15).

Nadejdea venirii unui Mantuitor a fost mereu prezenta in constiinta oamenilor, ea odraslind inca in cugetul protoparintilor, caci ei insisi credeau ca Mantuitorul va veni curand.

Tot astfel, in sirul urmasilor lui Adam pana la potop s-a mentinut nadejdea ca Rascumparatorul nu va intarzia sa vina. Insusi Noe a crezut ca primul sau fiu, Sem, va fi rascumparatorul fagaduit.

Dar, odata cu raspandirea oamenilor pe tot pamantul cunoscut pana atunci, dupa amestecarea limbilor la turnul Babel, fagaduinta facuta in Protoevanghelie a fost pastrata mai mult sau mai putin de fiecare neam in parte, cu toate ca fiecare popor a inteles-o in mod diferit.

Ea insa s-a mentinut peste tot, ca o dovada evidenta despre originea tuturor oamenilor si despre o revelatie primordiala, desi la unele popoare ea a ajuns complet desfigurata.

Pregatirea popoarelor pagane pentru venirea lui Hristos

In lumea pagana, oamenii au fost pregatiti spre mantuire in chip natural si pozitiv.

Natural, prin legea morala naturala (Romani 1,19-20), manifestata in constiinta, prin care se pastra si se nutrea inclinatia spre adevar si bine, spre Dumnezeu.

Pe de alta parte, pacatul dezvoltandu-se mereu si impreuna cu el si suferintele de tot felul, prin insasi experienta religioasa si morala, se intarea sentimentul vinovatiei umane, se trezea sentimentul parasirii de catre Dumnezeu si cel al neputintei omenesti, precum si dorinta dupa un ajutor dumnezeiesc.

Aceasta se poate vedea din diferitele practici rituale si jertfe existente la pagani, nascute din sentimentul vinovatiei si din dorinta de mantuire.

Universalitatea jertfelor la popoarele pagane dovedeste constiinta ispasirii si dorinta venirii unui rascumparator care sa-i scape de urmarile pacatului.

La aceasta concluzie se ajunge si daca se cerceteaza legendele si miturile popoarelor pagane din care putem desprinde credinta lor intr-un pacat savarsit de stramosi datorita caruia intreaga omenire se afla in suferinta si nadajduieste in venirea unui izbavitor, care sa-i ridice pe oameni din caderea in care se afla.

Pozitiv, prin reminiscentele din Revelatia primordiala si prin diferitele actiuni ale Providentei divine si chiar prin revelatii supranaturale sporadice (profetia facuta de vrajitorul Valaam din Petor regelui moabitean Balac-Numeri 24,17).

Aici se adauga relatiile, neintrerupte cu totul niciodata, ale paganilor cu poporul iudeu. Acestia (paganii) au putut ajunge astfel sa cunoasca de la iudei, fie cat de sumar si fragmentar, promisiunile divine in legatura cu venirea unui Mantuitor.

Unii dintre pagani au putut cunoaste profetiile mesianice din traducerea in limba greaca a Vechiului Teatament (Septuaginta), facuta in Egipt, in secolele al III-lea si al II-lea inainte de Hristos.

Astfel, unele popoare pagane au putut cunoaste, in oarecare masura, sperantele pe care le nutrea poporul iudeu in legatura cu venirea Mantuitorului, sperante pe care si le-au insusit si ele.

Despre profetismul pagan

La acestea toate trebuie adaugat profetismul pagan : contempland creatia, semnele timpului, sibilele sau oracolele pagane au reusit sa determine cu precizie epoca lui Octavian Augustus drept mesianica.

Din acest motiv, atat filosofii, care au dat lovituri profunde politeismului clasic, cat si sibilele sunt reprezentati pe peretii exteriori ai bisericilor si chiar in tinda acestora ca “apostoli dintre neamuri”.

Asa se explica faptul ca unii Sfinti Parinti au aratat stima si pretuire unor filosofi pagani,  vazand in Logosul despre care au vorbit acestia Duhul lui Dumnezeu, care a lucrat asupra paganilor spre a-i aduce la mantuire.

Insasi prezenta magilor la nasterea Mantuitorului Hristos arata realitatea pregatirii popoarelor pagane : interpretand revelatia naturala, semnul cosmic al stelei, magii, simboluri ale paganismului, au ajuns la Hristos, dupa cum pastorii, simboluri ale iudeilor, au ajuns povatuiti de inger.

Mantuitorul Insusi afla la pagani credinta care nu era nici in Israel (Matei 8,10); caci, si intre pagani, Dumnezeu, “ca un facator de bine, nu S-a lasat pe Sine fara mantuire” (Fapte 14,17).

Apoi repedea raspandire a crestinismului in lumea pagana, prin predica Apostolilor, arata ca nu numai iudeii, ci si paganii erau pregatiti in buna parte pentru primirea Evangheliei, devenind receptivi fata de harul lui Hristos (I Petru capitolul 1; Romani 10,18).

Exemple prvind reminiscenta Revelatiei primordiale

In continuare gasiti cateva exemple ca semne ale reminiscentei Revelatiei primordiale la diferite popoare pagane:

La vechii persi exista credinta ca la sfarsitul fiecareia din cele 3 perioade de cate 3000 de ani din Viata omenirii, va veni in lume cate un trimis al zeului cel bun (Ahura Mazda), spre a scapa omenirea de sub puterea zeului rau (Angra Mainyu). Ultimul trimis, Saoshyans, se va naste dintr-o fecioara si va avea un rol asemanator cu cel al lui Mesia.

In religia hindusa exista credinta ca inteleptul Krisna, incarnarea zeului Visnu, a venit in lume ca sa zdrobeasca capul sarpelui, dusmanul oamenilor.

Credinta in venirea unui reformator religios se gaseste si la mexicani, acesta urmand sa inlocuiasca jertfele omenesti cu jertfe nevinovate. La ei se gasesc de asemenea statui, care adesea reprezinta un sarpe rupt in bucati de Teotl, zeul soarelui.

Intr-un mit egiptean , zeul bun Horus, fiul lui Osiris si Isis, biruieste pe zeul rau care are chip de sarpe si este izvorul tuturor nenorocirilor omenesti.

Precum se poate vedea, intre aceste din urma credinte si istorisirea biblica despre caderea in pacat a primilor oameni, datorita ispitei sarpelui, este o vadita asemanare, ceea ce dovedeste ca la aceste popoare s-au pastrat insemnate date din Revelatia primordiala.

La vechii greci, eroul Prometeu, cel osandit de Zeus sa i se sfasie zilnic ficatul de catre un vultur, pentru ca a readus din cer oamenilor focul, primeste din partea zeului Hermes urmatoarele cuvinte de mangaiere : “Nu mai astepta sfarsitul chinurilor tale pana ce nu se va arata unul dintre zei, care sa ia asupra-si muncile tale si sa indrazneasca a se urca in intunericul tartarului”.

Pregatirea iudeilor pentru primirea lui Hristos

In conditiile deformarii conceptiilor despre Dumnezeu si Mesia in traditiile pagane, Dumnezeu a hotarat sa ridice din Avraam un popor care sa marturiseasca monoteismul si mesianismul autentic.

Sfantul Grigorie Teologul vorbeste, in acest sens, de o pedagogie divina in istorie, care, prin succesive “cutremure”, a trecut lumea “de la idoli la lege si de la lege la Evanghelie”.

Israel este poporul pregatit special pentru primirea lui Mesia, insa aceasta pregatire nu a fost intentionata de Dumnezeu ca monopol israelit al mantuirii, ci ca o slujire speciala a acestui popor fata de celelalte (Ioan 4,22-23).

Toata perioada Vechiului Testament cu alegerile sale succesive – alegerea lui Avraam, alegerea poporului Israel, alegerea semintiei lui Iuda, alegerea casei lui David – legea care apara curatia poporului lui Dumnezeu, binecuvantarile urmasilor alesi, toata aceasta istorie sfanta apare ca un proces providential si mesianic.

De asemenea, apare ca o pregatire a trupului lui Hristos, o Biserica, mediul unirii cu Dumnezeu si, inainte de toate, ca o pregatire a Celei care trebuia sa dea cu imprumut firea umana ca sa se poata savarsi taina intruparii.

Opera speciala de pregatire

Pe iudei i-a pregatit Dumnezeu pentru primirea Mantuitorului mai ales in chip pozitiv.

La iudei se pastreaza cu toata sfintenia, prin actiunea Providentei, fagaduinta Protoevangheliei, adaugandu-i-se mereu, prin patriarhi si profeti, lamuriri si amanunte descoperite de Dumnezeu.

Avraam, Isaac si Iacob primesc din nou si mai precis fagaduinta Rascumparatorului, descoperindu-li-se ca intr-un urmas al lor “se vor binecuvanta toate neamurile pamantului” (Facere 22,18; 26,4; 28,14).

Prin Iacob se prezice timpul venirii Mantuitorului si semintia din care se va naste, El fiind “asteptarea neamurilor” (Facere 69,10), iar prin Moise se descopera ca va fi profet (Deuteronom 18,15).

Legea data prin Moise dezvolta constiinta pacatului si sentimentul vinei, provocand si alimentand dorinta dupa mantuire, fiind astfel invatatoare sau pedagog spre Hristos (Galateni 3,24).

Spre acelasi scop tind oranduielile ceremoniale ca marturii ale trebuintei ajutorului de sus, deoarece jertfele si ceremoniile Vechiului Testament nu procura, ci numai simbolizeaza harul mantuitor.

Tot asa si numeroasele tipuri din viata diferitelor persoane importante in istoria religioasa a iudeilor, ca si evenimente si imprejurari din aceasta istorie, prefigurau evenimente din viata viitorului Mesia si mantuirea adusa prin El.

Prin profeti, descoperirile dumnezeiesti cu privire la mantuire si la modul implinirii ei devin tot mai numeroase si mai precise, cunoscandu-se astfel, de mai inainte, demnitatile Mantuitorului si toate evenimentele caracteristice ale vietii Sale pamantesti.

Astfel se cunostea locul unde se va naste Mantuitorul (Miheia 5,1); nasterea din Fecioara (Isaia 7,14); activitatea Sfantului Ioan Botezatorul (Isaia 40); chemarea Pruncului din Egipt (Osea 11,1); Hristos e Pastorul cel bun (Iezechiel 32); fecioria Maicii Domnului (Iezechiel 44); intrarea triumfala in Ierusalim (Zaharia 9); vinderea Domnului pe 30 de arginti (Zaharia 11,12-13); patimile Mantuitorului (Isaia 53); impartirea hainelor si tragerea la sorti pentru camasa Mantuitorului (Psalmul 21); pogorarea Sfantului Duh la Cincizecime (Ioil 3); imparatia mesianica (Daniel 2,44), etc.

In loc de incheiere

Cu toata abundenta si precizia indiciilor mesianice, in conditii istorice nefavorabile (opresiunea romana), evreii post-exilici si cei din vremea Mantuitorului esueaza intr-un mesianism politic care i-a determinat sa nu accepte un Mesia smerit pana la moarte, care predica nu imparatia lui Israel, ci Imparatia lui Dumnezeu, care nu este din lumea aceasta.

Am vazut, dupa cum reiese din cele de mai sus, ca nu numai iudeii, ci si popoarele pagane au fost pregatite pentru venirea Mantuitorului.

Pe de o parte, pregatirea iudeilor avea la temelie Revelatia supranaturala neintrerupta, caci Dumnezeu “in multe randuri si in multe chipuri a vorbit… prin prooroci” (Evrei 1,1), revelatie pastrata de ei cu sfintenie, din care ei au putut dobandi certitudinea venirii Mantuitorului.

Pe de alta parte, pregatirea paganilor avea la baza mai mult unele reminiscente din Revelatia primordiala, imprumutate de la iudei, sau unele idei despre Mesia nu destul de clare; pe langa acestea experienta lor religioasa si morala, precum si unele revelatii sporadice i-au dus la constiinta decaderii si la dorinta de izbavire de catre un trimis al lui Dumnezeu.

Urmariti acest site parohiastefanesti.ro si considerati-l ca o scara spre mantuirea sufletului si spre cunoasterea Adevarului intrupat care ne-a iubit atat de mult incat S-a smerit si S-a jertfit ca un miel pentru a ne readuce langa Sfanta Treime!

By Alina Liliana Florescu

DONATII
PAROHIA STEFANESTI
RO55RZBR0000060012227708
Valuta: Lei
Nume banca: Raiffeisen Bank
Cod Swift: RZBRROBU